Contract de asigurare: Ce este contractul de asigurare?
Orice persoana care traieste intr-o societate organizata este afectata de riscuri intr-un fel sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor si nesigur, care daca se va produce va duce la o pierdere. Persoanele fizice, societatile comerciale si alte organizatii se intalnesc cu riscul in activitatea lor, iar asigurarile ii ajuta sa se protejeze impotriva riscurilor.
Pe masura evolutiei relatiilor economice oamenii, confruntati destul de frecvent cu pericole ce le pun in primejdie viata si proprietatea, au descoperit necesitatea de a apela la asigurare ca modalitatea cea mai simpla de a se proteja pe ei si bunurile ce le apartin.
Legea 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania defineste in mod direct contractul de asigurare in art. 9. Potrivit legii, prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita indemnizatie, in limitele si in termenele convenite.
Din definitia data rezulta ca acest contract de asigurare este un contract care da nastere la drepturi si obligatii reciproce si ca, prin continutul sau este un act juridic de formatie bilaterala. In conceptia dreptului romanesc (art. 942 Cod Civil), ca si in alte sisteme de drept, esential in conturarea validitatii, a caracteristicilor si a naturii juridice, este acordul de vointa al partilor, vointa juridica.
Asa cum se poate observa din definitia data de catre lege contractului de asigurare, acesta este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, contract generator de drepturi de creanta, cu existenta de sine statatoare, de adeziune.
• Contractul de asigurare este un contract consensual deoarece pentru formarea si existenta sa valabila este necesara simpla exprimare a vointei juridice a partilor, neinsotita de vreo forma de publicitate juridica. Forma scrisa, ce se intelege in mod obligatoriu (art. 10 din Lege), reprezinta forma contractului, nu si o conditie pentru existenta sa.
• Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece esentiala in componenta este reciprocitatea drepturilor si obligatiilor, inclusiv interdependenta acestora. Astfel, obligatiei asiguratului de a plati prima de asigurare ii corespunde obligatia asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare pentru pierderea ce a inregistrat-o ca urmare a producerii evenimentului asigurat, dupa cum si sub aspectul drepturilor, se constata ca asiguratul care a platit prima de asigurare este indreptatit sa fie indemnizat de asigurator pentru pierderea suferita in urma producerii riscului asigurat. La randul sau, asiguratorul nu este tinut de obligatia de a plati vreo indemnizatie pana la plata primei de asigurare aferente riscului si este in drept de a o pretinde de la asigurat.
• Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, deoarece, in esenta, fiecare parte isi doreste obtinerea unui avantaj. Caracterul oneros este evident la contractul de asigurare prin reciprocitatea prestatiilor, respectiv, la asigurat, plata primei de asigurare cu scopul de a obtine protectie si in final indemnizarea pentru pierderea inregistrata ca urmare a producerii evenimentului asigurat, respectiv, pentru asigurator, primirea de prime de asigurare in schimbul protectiei acordate asiguratului si a platii indemnizatiei de asigurare.

Criteriul cel mai acceptat pentru determinarea caracterului oneros al contractului in general si al contractului de asigurare in mod special, rezulta din analiza cauzei contractului si nu din interdependenta drepturilor si obligatiilor.
• Contractul de asigurare este un contract de tip aleatoriu , deoarece existenta sau intinderea prestatiei partilor depinde de un eveniment incert. Asadar, la incheierea contractului de asigurare nu se poate calcula intinderea prestatiilor, nu se poate cuantifica castigul sau pierderea si uneori nu se stie nici macar daca va exista un castig sau o pierdere.
• Contractul de asigurare este un contract afectat de modalitati, atat de termen cat si de conditie . Modalitatea termenului se materializeaza in sensul ca un contract de asigurare este intotdeauna marcat de o data de incepere a raspunderii asiguratorului pentru consecintele producerii riscului subscris iar in ceea ce priveste materializarea conditiei, acesta incepe sa produca efecte numai odata cu indeplinirea conditiei producerii riscului asigurat.
• Sub aspectul efectelor produse, contractul de asigurare este un contract generator de drepturi de creanta , deoarece acesta este constituit din drepturi si obligatii reciproce materializate in bani.
• Contractul de asigurare este un contract de adeziune deoarece se incheie pe bazele contractuale oferite de asigurator. Asiguratii pot accepta oferta de risc a unui asigurator sau o pot respinge. Daca o accepta, acestia adera pur si simplu la conditiile oferite de asigurat.
Contractul de asigurare contine elemente esentiale, care prin efectele juridice ce le produc, pot afecta chiar existenta contractului sau clauze obisnuite, ce nu afecteaza contractul sub aspectul existentei sale.
Clauzele esentiale ale contractului de asigurare mentionate la art. 10 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania:
1. numele complet, domiciliul si/sau sediul partilor contractante, calitatea in care se afla ca parti la contractul respectiv;
2. obiectul contractului de asigurare, de bunuri, de persoane sau de raspundere civila;
3. riscul sau riscurile ce se acopera prin contractul de asigurare;
4. evenimentul asigurat;
5. momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;
6. prima de plata si modul de plata al acesteia;
7. sumele asigurate;
8. alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.
Vom analiza in continuare principalele elemente de continut ale contractului de asigurare si caracteristicile lor specifice.
Partile contractului de asigurare, ce trebuie sa se regaseasca in fiecare contract de asigurare, identificate prin nume, sediu/domiciliu, sunt:
– Asiguratorul, societate de asigurare, persoana juridica, inregistrata legal in Romania sau intr-o alta tara, autorizate sa practice asigurari pe teritoriul Romaniei, in temeiul si in conditiile prevazute de Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si reasigurare si supravegherea asigurarilor aflate in prezent in vigoare;
– Asiguratul, persoana fizica sau juridica, care are un interes asigurabil cu privire la obiectul asigurarii respective, cu capacitate de exercitiu deplina;
– Beneficiarul asigurarii, o persoana fizica indicata de asigurat pentru a primi beneficiul asigurarii daca s-a produs riscul asigurat. Beneficiarul asigurarii este intalnit cu precadere la asigurarile de persoane.
– Contractantul, persoana fizica, care incheie o asigurare in beneficiul unei alte persoane pe care o numeste asigurat, pentru care plateste numai prima de asigurare.
Riscul, reprezinta consecinta materiala a producerii evenimentului asigurat, apt de a fi masurat din punct de vedere financiar la producerea sa, si este un element fundamental al contractului de asigurare. El este consecinta producerii unui eveniment aleatoriu, constituie chiar obiectul contractului de asigurare si trebuie sa fie real si licit.
– riscul trebuie sa fie real deoarece realizarea lui este posibila;
– riscul asigurat trebuie sa fie si licit si deci obiectul contractului de asigurare nu trebuie sa fie contrar ordinii publice si bunelor moravuri.
In cadrul ordinii publice trebuie sa subliniem ca o condamnare penala, materializata mai ales in amenzile penale, nu este asigurabila. Numai consecintele civile ale proceselor penale sunt asigurabile.
Riscurile trebuie individualizate si descrise ca atare in fiecare contract. Riscurile neasigurabile sunt excluse fie prin lege fie prin contract. Intre riscurile neasigurabile prin lege sau prin contract mentionam riscul de razboi cu implicare internationala precum si riscul de razboi civil. Cu toate acestea, dupa cum se va vedea, exista posibilitatea asigurarii riscului de razboi in anumite limite si cu importante valori ale primelor de asigurare.
Sunt de asemenea riscuri neasigurabile, cele cauzate de actele dolosive intentionate ale asiguratului. Ne aflam in fata unui risc neasigurabil provocat de fapta intentionata sau dolosiva a asiguratului atunci cand acesta a dorit realizarea daunei prin provocarea intentionata a acesteia, fiind constient de consecintele faptelor sale.
Pentru a opera excluderea riscurilor neasigurabile, acestea trebuie declarate expres si explicit. Pentru a fi considerate riscuri neasigurabile, excluse expres, este necesar sa se foloseasca termeni clari, precisi si neechivoci in polita de asigurare.
Declararea riscului asigurat este una din obligatiile absolut fundamentale ale asiguratului, avand scopul de a permite asiguratorului sa-si formeze propria opinie asupra acestuia, de a-l incadra intr-o anumita categorie in statisticile sale si de a stabili, in functie de aceasta o prima corespunzatoare.
Aceasta obligatie este specifica dreptului asigurarilor, spre deosebire de dreptul comun unde se permite partilor sa declare numai acele informatii care opereaza in propriul interes. In cadrul contractului de asigurare, care are la baza principiul bunei credinte, asiguratorul acorda un credit considerabil celor declarate de asiguratul sau si de cele mai multe ori, fara o alta cercetare preliminara accepta cele declarate de acesta procedand la acceptarea propunerii de contract si a emite polita de asigurare.

Clasificarea riscurilor
Literatura de specialitate clasifica riscurile ce pot aparea in viata de toate zilele, din punct de vedere al interesului asiguratorului.
Astfel, din punct de vedere al asigurabilitatii, riscurile asigurabile sunt de regula riscurile pure, cele care nu produc decat prejudicii si niciodata castig. In aceasta categorie intra explozia, accidentele, furtul, naufragiile, cutremurele, etc. si asiguratorii le accepta in procesul de contractare.
Asiguratorii nu accepta riscurile speculative deoarece acestea pot produce si castig.
Dupa implicatiile lor de nivel social-economic riscurile sunt riscuri fundamentale si riscuri particulare.
Evenimentul asigurat este un eveniment viitor si nesigur care, daca se va produce, va genera producerea riscului asigurat si in consecinta prejudiciul a carui acoperire se va face prin efectul contractului de asigurare incheiat de parti. Evenimentul asigurat este de regula o intamplare care producandu-se, genereaza materializarea riscurilor contractate. Acest concept este cel mai frecvant, dar nu este si singura manifestare a evenimentului asigurat.
Un eveniment asigurat este si o reclamatie formulata de partea pagubita impotriva celui care i-a creat un prejudiciu din furnizarea culpabila, neprofesionista a serviciilor pentru care a fost angajat. Astfel, in asigurarile de raspundere profesionala (raspunderea medicilor, avocatilor, expertilor, contabililor autorizati, a directorilor etc.) o reclamatie formulata de persoana pagubita de serviciul defectuos al acestora constituie evenimentul asigurat care determina producerea riscului asigurat si in final al prejudiciului suferit de acesti profesionisti care pot plati daune pentru consecintele materiale ale acestor acte profesionale defectuoase.

Momentul inceperii raspunderii asiguratorului, respectiv al incetarii acesteia
Unul din elementele esentiale ale contractului de asigurare este acela al delimitarii raspunderii asiguratorului in cazul producerii evenimentului asigurat, deoarece aceasta ajuta la delimitarea momentelor in limitele carora asiguratul stie ca poate pretinde indemnizatia de asigurare pentru dauna suferita la producerea evenimentului sus mentionat. Asiguratul nu poate pretinde acoperirea unui prejudiciu suferit la producerea unui eveniment chiar individualizat intr-o polita de asigurare, daca nu dovedeste ca aceasta polita, care ii da eventual dreptul la o indemnizatie de asigurare, producea efecte la data intamplarii acelui eveniment.

Prima de asigurare
Prin prima de asigurare se intelege suma de bani pe care asiguratul o plateste asiguratorului in schimbul asumarii de catre acesta a obligatiei de plata a indemnizatiei de asigurare pentru acoperirea prejudiciului ce eventual l-ar suferi ca urmare a producerii unui eveniment asigurat. Prima de asigurare, asa cum este reglementata ea si in dreptul roman al asigurarilor permite partilor sa negocieze si sa stabileasca fie plata direct sau prin intermediar, fie anticipat si integral sau in rate.

Suma asigurata
Reprezinta suma declarata de asigurat ca reprezentand valoarea reala a obiectului asigurarii care, asa cum am vazut, poate fi o asigurare de viata, de accidente sau bunuri sau raspunderi in cazul angajarii raspunderii civile legale a asiguratului.
Suma asigurata este de regula acceptata de asigurator ca fiind cea reala, dar, in cazul asigurarii de bunuri in special, este posibil ca, din diverse motive (nestiinta, dorinta de a plati o suma mai mica drept prima de asigurare sau chiar fraudarea asiguratorului pentru a putea obtine o indemnizatie mai mare decat cea cuvenita) suma asigurata declarata de asigurat sa nu fie si cea corecta. In asemenea situatii se procedeaza astfel:
– in cazul subasigurarii (asiguratul declara o suma mai mica decat valoarea reala a bunurilor sale asigurate) asiguratul suporta consecintele vointei sale juridice deoarece in cazul producerii unui eveniment asigurat, el va primi o despagubire redusa corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului, daca nu s-a convenit altfel prin contract.
– in cazul supraasigurarii, daca asiguratorul constata supraevaluarea, recalculeaza primele de asigurare si restituie asiguratului ce a platit im plus, eventuala indemnizatie urmand a fi data in raport de noua valoare.
Alte clauze din care reies drepturile si obligatiile partilor se regasesc in Conditiile de asigurare ale societatii de asigurare, care are obligatia legala de a le pregati si supune la negociere la incheierea contractului.